Astăzi, 11 iunie 2026, marchează începutul Cupei Mondiale FIFA într-o ediție istorică, găzduită de Statele Unite, Mexic și Canada. Scena este pregătită pentru 48 de echipe într-un turneu extins, dar amintirea marilor campioni încă rezonează. Înainte ca mingea să se rostogolească pe peluzele nord-americane, să ne amintim traiectoria celor cinci națiuni care au ridicat cel mai mult Cupa Jules Rimet și trofeul Cupei Mondiale.
Brazilia: de cinci ori campioană și legendă a fotbalului
Echipa braziliană deține un record de cinci titluri mondiale, consolidându-se ca cea mai mare forță din fotbal. Istoria sa este marcată de generații de talente de neuitat și de momente care au schimbat sportul.
Cupa Mondială 1958: ascensiunea lui Pelé în Suedia
Brazilia a câștigat primul său titlu mondial în 1958, în Suedia, sub conducerea antrenorului Vicente Feola. A fost turneul care l-a introdus în lume pe Pelé, pe atunci în vârstă de 17 ani. Echipa a fermecat cu fotbalul ofensiv și antrenant, depășind traumele edițiilor precedente.
În faza grupelor, Brazilia și-a demonstrat puterea învingând Austria cu 3-0 și Uniunea Sovietică cu 2-0, precum și un egal fără gol cu Anglia. În sferturile de finală, Pelé a marcat singurul gol în victoria cu 1-0 în fața Țării Galilor. Semifinala a fost un spectacol, cu o victorie cu 5-2 în fața Franței, în care Pelé a marcat un hat-trick. Finala, împotriva gazdelor suedeze, s-a încheiat cu un memorabil 5-2, cu două goluri ale lui Pelé, inclusiv unul dintre cele mai frumoase din istoria Cupei Mondiale, și două de la Vavá, precum și Zagallo. Pelé a fost golgheterul echipei cu 6 goluri în turneu.
Cupa Mondială 1962: Garrincha conduce în Chile
Patru ani mai târziu, în Chile, Brazilia a devenit de două ori campioană mondială, o ispravă fără precedent la acea vreme. În ciuda accidentării lui Pelé în al doilea joc din faza grupelor, echipa și-a găsit noul șofer la Garrincha. „Îngerul cu picioare strâmbe” a strălucit puternic, ducând echipa spre victorie.
Calea a început cu o victorie cu 2-0 în fața Mexicului și cu o remiza 0-0 cu Cehoslovacia. Accidentarea lui Pelé s-a produs în al doilea meci, făcând loc lui Amarildo. Faza grupelor s-a încheiat cu o victorie cu 2-1 în fața Spaniei. În sferturile de finală, Garrincha a marcat de două ori într-o victorie cu 3-1 în fața Angliei. În semifinală, Brazilia a învins Chile cu 4-2, cu încă două goluri ale lui Garrincha, care a marcat și el în finală. Decizia împotriva Cehoslovaciei a fost câștigată cu 3-1, cu goluri ale lui Amarildo, Zito și Vavá, garantând al doilea titlu consecutiv Braziliei. Garrincha și Vavá au împărțit artileria braziliană cu câte 4 goluri.
Cupa Mondială 1970: al treilea titlu al „Echipei de vis” în Mexic
Cupa Mondială din 1970 din Mexic este adesea citată drept cea mai bună echipă din toate timpurile. Cu vedete precum Pelé, Jairzinho, Tostão, Rivelino și Gérson, echipa lui Zagallo a prezentat un stil artistic de fotbal care a încântat planeta, câștigând al treilea campionat și posesia definitivă a cupei Jules Rimet.
Brazilia și-a câștigat toate jocurile din turneu. În faza grupelor au învins Cehoslovacia (4-1), Anglia (1-0) și România (3-2). În sferturile de finală au eliminat Peru cu 4-2, iar în semifinală, meciul foarte dur cu Uruguay s-a încheiat cu 3-1. Finala cu Italia a fost o performanță de gală, cu o victorie cu 4-1. Pelé a deschis scorul cu o lovitură de cap, Gérson și Jairzinho au marcat și Carlos Alberto a terminat cu un gol emblematic după un joc colectiv spectaculos. Jairzinho a devenit singurul jucător care a marcat în fiecare meci de Cupă Mondială, cu 7 goluri. Pelé a marcat 4 goluri.
Cupa Mondială 1994: al patrulea campionat după 24 de ani în SUA
După 24 de ani de post, Brazilia a revenit în vârful lumii la Cupa Mondială din 1994, din Statele Unite. Echipa lui Carlos Alberto Parreira, concentrată pe apărare și puterea atacului cu Romário și Bebeto, a adus cupa înapoi acasă.
În faza grupelor, victorii cu Rusia (2-0) și Camerun (3-0), și egalitate cu Suedia (1-1). În optimile de finală, victorie cu 1-0 în fața gazdelor, cu un gol de la Romário. În sferturi, Brazilia a învins Olanda cu 3-2 într-un joc electrizant. Semifinala a fost o revanșă împotriva Suediei, câștigată cu 1-0. Finala, împotriva Italiei, a fost prima decisă la penalty-uri din istoria Cupei Mondiale, după un scor 0-0 în timpul normal și în prelungiri. Eroarea lui Roberto Baggio la ultimul penalty a garantat al patrulea campionat al Braziliei. Romário a fost golgheterul echipei, cu 5 goluri.
Cupa Mondială 2002: al cincilea campionat al lui Ronaldo în Japonia și Coreea de Sud
Brazilia a câștigat al cincilea titlu în 2002, la prima Cupă Mondială organizată în Asia, găzduită de Japonia și Coreea de Sud. Condusă de Luiz Felipe Scolari și cu trio-ul RPP (Ronaldo, Rivaldo și Ronaldinho Gaúcho) în mare formă, echipa a avut o campanie impecabilă, câștigând toate meciurile.
Faza grupelor a avut victorii cu Turcia (2-1), China (4-0) și Costa Rica (5-2). În optimile de finală, Brazilia a eliminat Belgia cu 2-0. În sferturile de finală au învins Anglia cu 2-1 într-un joc marcat de o lovitură liberă a lui Ronaldinho Gaúcho. Semifinala a fost o repetare a primului joc împotriva Turciei, Brazilia câștigând cu 1-0. Marea finală a fost împotriva Germaniei, un meci fără precedent în Cupele Mondiale. Ronaldo, în răscumpărarea sa după Campionatul Mondial din 1998, a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0, impunându-se drept golgheterul turneului cu 8 goluri și garantând al cincilea campionat al Braziliei.
Germania: puterea de patru ori campioană europeană
Germania, în diferitele sale formațiuni (Germania de Vest, Germania), este una dintre cele mai consistente și de succes echipe din istoria Cupei Mondiale, cu patru titluri și un număr impresionant de finale jucate.
Cupa Mondială 1954: „Miracolul de la Berna” în Elveția
Primul titlu german a venit în 1954, în Elveția, într-o ispravă cunoscută sub numele de „Miracolul de la Berna”. Germania de Vest, încă în revenire din cel de-al Doilea Război Mondial, a surprins învingând echipa favorită și neînvinsă a Ungariei, condusă de Ferenc Puskás, care în faza grupelor învinsese cu 8-3 pe nemți.
Campania germană a inclus victorii în fața Turciei (4-1) și un egal cu Ungaria în faza grupelor, care a fost de fapt o înfrângere cu 8-3 în fața Ungariei. Pentru a avansa, Germania de Vest avea nevoie de un play-off împotriva Turciei, pe care a câștigat-o cu 7-2. În sferturile de finală, echipa a învins Iugoslavia cu 2-0. În semifinală, au învins Austria cu 6-1. În finală, împotriva Ungariei, în ciuda faptului că a pierdut cu 2-0 în primele minute, Germania a întors situația la 3-2, cu goluri de la Max Morlock și două de la Helmut Rahn, cucerind un titlu care a depășit cu mult fotbalul, simbolizând reconstrucția țării. Helmut Rahn a marcat 4 goluri în turneu.
Cupa Mondială 1974: victorie acasă în Germania de Vest
Douăzeci de ani mai târziu, acasă, Germania de Vest a ridicat din nou cupa. Condusă de Franz Beckenbauer și Gerd Müller, echipa lui Helmut Schön a demonstrat eficiența tactică și disciplina care aveau să devină marca lor comercială, învingând în finală „A Clockwork Orange” a lui Johan Cruyff.
Germania de Vest a avut o cale provocatoare. În prima etapă a grupelor, victorii în fața Chile (1-0) și Australia (3-0), dar o înfrângere cu 1-0 în fața Germaniei de Est într-o confruntare istorică. În faza a doua a grupelor, echipa a învins Iugoslavia (2-0), Suedia (4-2) și Polonia (1-0), garantându-și locul în finală. Decizia împotriva Olandei, care impresionase prin „fotbalul total”, a fost câștigată cu 2-1, venind din spate. Johan Neeskens a deschis scorul din penalty, Paul Breitner a egalat și el din penalty, iar Gerd Müller a marcat golul victoriei chiar înainte de pauză. Gerd Müller a fost cel mai bun marcator al Germaniei cu 4 goluri.
Cupa Mondială 1990: al treilea campionat din Italia
Cea de-a treia stea a venit în 1990 în Italia, cu Franz Beckenbauer acum ca antrenor. Germania de Vest, în pragul reunificării, a învins în finală Argentina lui Diego Maradona, într-o revanșă a Cupei Mondiale precedente. Lothar Matthäus a fost punctul culminant al acelei echipe.
Germania de Vest a avut o campanie solidă. În faza grupelor, o victorie cu 4-1 în fața Iugoslaviei, o victorie cu 5-1 în fața Emiratelor Arabe Unite și o remiza 1-1 cu Columbia. În optimile de finală, un clasic european împotriva Olandei a fost câștigat cu 2-1. În sferturi, echipa a eliminat Cehoslovacia cu 1-0, iar în semifinală a învins Anglia la penalty-uri după un egal 1-1. Finala împotriva Argentinei a fost un meci tensionat, cu puține șanse. Andreas Brehme a marcat golul victoriei într-un penalty de 1-0, asigurând un al treilea titlu pentru Germania de Vest. Lothar Matthäus a fost golgheterul echipei cu 4 goluri.
Cupa Mondială 2014: al patrulea titlu al Braziliei
Germania a câștigat al patrulea titlu în 2014, în Brazilia, cu o echipă modernă, flexibilă tactic, plină de talente precum Philipp Lahm, Bastian Schweinsteiger și Thomas Müller. Echipa lui Joachim Löw a marcat istoria turneului cu performanțe memorabile, inclusiv înfrângerea istorică a Braziliei.
Campania a început cu o victorie dominantă cu 4-0 în fața Portugaliei, urmată de un egal 2-2 cu Ghana și o victorie cu 1-0 împotriva Statelor Unite în faza grupelor. În optimile de finală, Germania a învins Algeria cu 2-1 în prelungiri. În sferturile de finală au învins Franța cu 1-0. Semifinala a fost cel mai șocant meci din istoria Cupei Mondiale: o lovire cu 7-1 a gazdelor Braziliei, un rezultat care nu va fi uitat niciodată. Finala, la Maracanã, a fost împotriva Argentinei lui Lionel Messi. Golul lui Mario Götze în prelungiri a asigurat victoria cu 1-0 și al patrulea campionat german. Thomas Müller a fost cel mai bun marcator al echipei cu 5 goluri.
Italia: tradiție și rezistență a patru ori campioni
Italia este un alt gigant al fotbalului mondial, cu patru titluri de Cupă Mondială, toate marcate de apărare puternică și momente de strălucire individuală. Azzurra este sinonim cu determinarea și tradiția tactică.
Cupa Mondială 1934: primul titlu pe teren propriu al Italiei
Italia a găzduit și câștigat prima sa Cupă Mondială în 1934, sub comanda legendarului Vittorio Pozzo. Turneul a fost marcat de un climat politic intens în Italia fascistă, iar echipa a jucat sub o mare presiune.
Azzurri și-au început campania cu o victorie cu 7-1 în fața Statelor Unite în optimile de finală (format knockout de la start). În sferturile de finală, au înfruntat Spania într-o ciocnire epică, care a necesitat un joc de departajare (victorie 1-0 după un egal 1-1 în primul joc). În semifinală, Italia a învins Austria cu 1-0. Finala a fost împotriva Cehoslovaciei. După un egal 1-1 în timpul normal, Italia s-a impus cu 2-1 în prelungiri, cu goluri ale lui Raimundo Orsi și Angelo Schiavio, câștigând prima lor Cupă Mondială. Angelo Schiavio a fost golgheterul italian cu 4 goluri.
Cupa Mondială 1938: al doilea campionat din Franța
Patru ani mai târziu, în Franța, Italia a devenit prima echipă care a câștigat două titluri consecutive, o ispravă care i-a consolidat ca putere. Vittorio Pozzo a rămas la conducere, dovedindu-se a fi unul dintre cei mai mari antrenori din istorie.
Campania Italiei din 1938 a început cu o victorie cu 2–1 în fața Norvegiei în optimile de finală. În sferturi, Italia a înfruntat gazdele Franța și a câștigat cu 3-1. În semifinală, au învins Brazilia, care cruţase jucătorii, cu 2-1. Finala a fost împotriva Ungariei, într-un joc în care Italia a dominat și s-a impus cu 4-2, cu două goluri de la Gino Colaussi și două de la Silvio Piola. Silvio Piola a fost golgheterul echipei cu 5 goluri.
Cupa Mondială 1982: învierea în Spania
După o perioadă de rezultate dezamăgitoare, Italia a surprins lumea în 1982, în Spania. Condusă de Enzo Bearzot și condusă de explozia lui Paolo Rossi, care părea de-a dreptul gata înaintea turneului, echipa a depășit adversari puternici și a câștigat al treilea titlu.
Italia a început lent, cu trei egaluri în prima etapă a grupelor (Polonia 0-0, Peru 1-1, Camerun 1-1). În a doua etapă a grupelor, însă, echipa a crescut. Într-o grupă dificilă, au învins Argentina cu 2-1 și, într-un joc legendar, au învins Brazilia lui Zico și Sócrates cu 3-2, cu un hat-trick de la Paolo Rossi. În semifinală, Italia a învins Polonia cu 2-0, cu încă două goluri de la Rossi. Finala a fost împotriva Germaniei de Vest, iar Italia s-a impus cu 3-1, cu goluri ale lui Paolo Rossi, Marco Tardelli și Alessandro Altobelli, câștigând al treilea titlu. Paolo Rossi a fost golgheterul turneului și jucătorul vedetă cu 6 goluri.
Cupa Mondială 2006: al patrulea campionat din Germania
Douăzeci și patru de ani mai târziu, Italia a devenit din nou campioană mondială în 2006, în Germania. Echipa lui Marcello Lippi, cu o apărare solidă și conducerea lui Fabio Cannavaro, a depășit scandalurile interne și o Franță puternică în finală, într-un joc epic.
Campania italiană a fost consistentă. În faza grupelor, victorii în fața Ghanei (2-0) și a Cehiei (2-0), și la egalitate cu Statele Unite (1-1). În optimile de finală, Italia a eliminat Australia cu 1-0. În sferturile de finală au învins Ucraina cu 3-0. Semifinala a fost un clasic împotriva gazdelor Germaniei, câștigată cu 2-0 în prelungiri, cu goluri ale lui Fabio Grosso și Alessandro Del Piero. Finala împotriva Franței, marcată de lovitura de cap a lui Zidane asupra lui Materazzi, s-a încheiat 1-1 în timp normal și prelungiri (Zidane și Materazzi). Italia a câștigat la penalty-uri cu 5-3, cu șutul decisiv al lui Grosso, garantându-și al patrulea titlu. Luca Toni și Marco Materazzi au fost cei mai buni marcatori ai echipei cu câte 2 goluri.
Argentina: al treilea campionat al lui Maradona și Messi
Argentina, care găzduiește unele dintre cele mai mari talente ale fotbalului, a câștigat trei titluri mondiale, fiecare având un protagonist care a depășit sportul: Mario Kempes, Diego Maradona și Lionel Messi.
Cupa Mondială 1978: primul titlu pe teren propriu al Argentinei
Argentina a câștigat primul său titlu mondial în 1978, acasă, sub dictatura militară. Condusă de Mario Kempes, golgheter și vedetă al turneului, echipa lui César Luis Menotti a depășit Olanda într-o finală incitantă.
Campania argentiniană a început cu victorii în fața Ungariei (2-1) și Franței (2-1), și cu o înfrângere în fața Italiei (1-0) în prima faza a grupelor. În faza a doua a grupelor, Argentina a învins Polonia (2-0) și Peru (6-0), și a remizat cu Brazilia (0-0), avansând în finală din cauza golaverajului. Finala a fost împotriva Olandei, care fusese secundă în 1974. Argentina s-a impus cu 3-1 în prelungiri, cu două goluri de la Mario Kempes și unul de la Daniel Bertoni, câștigând primul lor titlu. Mario Kempes a fost golgheterul turneului cu 6 goluri.
Cupa Mondială 1986: magia lui Maradona în Mexic
În 1986, în Mexic, Diego Maradona a condus Argentina la al doilea titlu mondial într-una dintre cele mai dominante performanțe individuale din istoria Cupei Mondiale. Numărul 10 argentinian a fost maestrul, golgheterul și figura centrală a unei echipe care a devenit legendară.
Argentina a avut o campanie remarcabilă. În faza grupelor, au învins Coreea de Sud (3-1) și Bulgaria (2-0), și au remizat cu Italia (1-1). În optimile de finală, Argentina a eliminat Uruguay cu 1-0. În sferturile de finală, în celebrul joc împotriva Angliei, Maradona a marcat golul „Mâna lui Dumnezeu” și un gol uimitor, dribland pe lângă jumătatea echipei adverse, într-o victorie cu 2-1. În semifinale, Maradona a strălucit din nou, cu două goluri în victoria cu 2-0 în fața Belgiei. Finala a fost împotriva Germaniei de Vest, într-un meci palpitant. Argentina s-a impus cu 3-2, cu goluri ale lui José Luis Brown, Jorge Valdano și Jorge Burruchaga, garantându-și al doilea titlu. Diego Maradona a marcat 5 goluri și a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului.
Cupa Mondială 2022: al treilea titlu al lui Messi în Qatar
Treizeci și șase de ani mai târziu, în 2022, în Qatar, Argentina a devenit din nou campioană mondială, încununând cariera lui Lionel Messi cu mult așteptatul titlu. Echipa lui Lionel Scaloni a dat dovadă de rezistență și fotbal ofensiv, depășind adversarii și momentele de presiune.
Campania Argentinei a început cu o înfrângere șoc cu 2-1 în faza grupelor cu Arabia Saudită. Echipa și-a revenit însă cu victorii în fața Mexicului (2-0) și a Poloniei (2-0), garantând calificarea. În optimile de finală, Argentina a eliminat Australia cu 2-1. În sferturile de finală, ei au învins Olanda la penalty-uri, după un egal 2-2. În semifinală, au învins Croația cu 3-0. Finala împotriva Franței lui Kylian Mbappé este considerată una dintre cele mai mari din istoria Cupei Mondiale. După un scor 3-3 în timp normal și prelungiri (două goluri de la Messi, unul de la Di María și un hat-trick de la Mbappé), Argentina s-a impus la penalty-uri cu 4-2, cu șutul decisiv al lui Gonzalo Montiel. Lionel Messi a marcat 7 goluri și a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului.
Uruguay: spirit de pionier și glorii inițiale
Uruguay, deși cu mai puține titluri decât ceilalți giganți, are un loc aparte în istoria Cupelor Mondiale ca prim campion și protagonist al unuia dintre cele mai mari șocuri ale turneului.
Cupa Mondială 1930: primul campion acasă în Uruguay
Uruguay a găzduit și a câștigat prima Cupă Mondială FIFA în 1930, o piatră de hotar istorică pentru fotbal. În calitate de gazdă, Celeste și-a demonstrat puterea și a dominat turneul inaugural.
Cu doar 13 echipe care au participat, formatul a inclus o fază simplificată a grupelor. Uruguay a învins Peru cu 1-0 și România cu 4-0, calificându-se în semifinale. În semifinală, ei au marcat o înfrângere cu 6-1 în fața Iugoslaviei. Finala a fost un clasic sud-american împotriva Argentinei, repetând finala olimpică din 1928. Uruguay s-a impus cu 4-2, într-un meci disputat pe Stadionul Centenário, cu goluri ale lui Pablo Dorado, Pedro Cea, Santos Iriarte și Héctor Castro, garantând primul titlu mondial și făcând istorie. Pedro Cea a fost golgheterul uruguayanului cu 5 goluri.
Cupa Mondială 1950: „Maracanazo” din Brazilia
Al doilea titlu uruguayan a venit în 1950, în Brazilia, într-unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate din istoria sportului: „Maracanazo”. Uruguay, discreditat, a făcut să reducă la tăcere Maracanã-ul plin, învingându-l pe gazda și echipa favorită braziliană în meciul decisiv din patrulagul final.
Uruguay a început campania fazei grupelor cu un singur meci, învingând Bolivia cu 8-0 (pentru că Franța s-a retras, lăsând doar două echipe în grupă). În faza finală, un patruunghiular, echipa a remizat cu Spania 2-2 și a învins Suedia cu 3-2. Meciul final, împotriva Braziliei, nu a fost din punct de vedere tehnic o finală, ci o decizie în care Brazilia a avut nevoie doar de o remiză pentru a fi campioană. Uruguay, care avea nevoie să câștige, a reușit o revenire istorică cu 2-1, cu goluri ale lui Juan Alberto Schiaffino și Alcides Ghiggia, după ce Brazilia a deschis scorul cu Friaça. Maracanazo a devenit o legendă, iar Uruguay a câștigat al doilea și ultimul titlu mondial până în prezent. Oscar Míguez a fost golgheterul uruguayanului cu 5 goluri.
Cei mai mari campioni: un rezumat al gloriilor și al marcatorilor
Cei mai mari cinci campioni la Cupa Mondială FIFA au un total de 18 titluri, reprezentând mai mult de jumătate din edițiile deja desfășurate. Poveștile lor se împletesc cu cele mai memorabile momente din fotbalul mondial.
Notele fiecărui campion
- Brazilia (5 titluri):1958, 1962, 1970, 1994, 2002. Cel mai bun marcator la Cupele Mondiale: Ronaldo Nazário (15 goluri).
- Germania (4 titluri):1954, 1974, 1990 (ca Germania de Vest), 2014. Golgheter la Cupele Mondiale: Miroslav Klose (16 goluri).
- Italia (4 titluri):1934, 1938, 1982, 2006. Cel mai bun marcator la Cupele Mondiale: Paolo Rossi și Roberto Baggio (câte 9 goluri).
- Argentina (3 titluri):1978, 1986, 2022. Golgheter la Cupele Mondiale: Lionel Messi (13 goluri).
- Uruguay (2 titluri):1930, 1950. Cel mai bun marcator la Cupele Mondiale: Oscar Míguez (8 goluri).
Moștenirea pentru Cupa Mondială din 2026
Deschiderea Cupei Mondiale din 2026 în Statele Unite, Mexic și Canada marchează începutul unei noi ere pentru turneu. Extinderea la 48 de echipe promite mai multe oportunități și noi rivalități, dar reînnoiește și așteptările cu privire la ce națiuni se vor putea alătura acestui grup select de campioni sau, cine știe, să mai adauge o stea la tricourile lor.
Cu complexitatea logisticii din trei țări gazdă și numărul tot mai mare de jocuri, următoarea Cupă Mondială va fi un test pentru echipe și o sărbătoare pentru fani. Amintirile gloriilor trecute servesc drept inspirație pentru echipele care caută să-și imortalizeze numele în istoria fotbalului. Va continua tradiția giganților sau vor apărea noi campioni în 2026? Răspunsul va începe să fie scris astăzi.
