Telescopul James Webb identifică două cozi de heliu pe exoplaneta WASP-121 b la 880 de ani lumină distanță

Telescópio Espacial James Webb a identificat o structură fără precedent în atmosfera exoplaneteiWASP-121b, situat la aproximativ 880 de ani lumină de Terra.

Astronomii au observat două cozi masive de heliu scăpând de pe planetă, extinzându-și mai mult de jumătate din orbită în jurul stelei gazdă.

Descoperirea a avut loc în timpul monitorizării continue de aproape 37 de ore, acoperind mai mult de o orbită completă a planetei.

• Exoplaneta este clasificată ca un Júpiter ultra-fierbinte.
• Perioada sa orbitală durează doar 30 de ore.
• Apropierea de stea îi încălzește atmosfera la mii de grade, facilitând pierderea gazelor ușoare.

Caracteristicile exoplanetei WASP-121 b

WASP-121 b are un diametru de aproximativ 1,8 ori mai mare decât cel al lui Júpiter.

Orbitează o stea din constelația Puppis, la o distanță echivalentă cu aproximativ 2,6% din distanța dintre Terra și Sol.

Planeta este blocată la maree, cu o parte mereu îndreptată spre stea, ceea ce generează temperaturi extreme în emisfera zilei.

Aceste condiții favorizează expansiunea și scăparea elementelor ușoare precum heliul și hidrogenul.

流出した大気が形成する“二重の尾”　太陽系外惑星WASP-121 bをウェッブ尾偬偮恦郖尾恮恮惑星WASP-121https://t.co/H0kiBEWY6W

WASP-121こちらは、最新の研究成果にもとづb」の想像図。巨大ガス惑星の前帯雲前後盲のような尾が形成され、恒星を取り囲むように広がっている様子がいくまがいpic.twitter.com/J6oBs8dWPb

— sorae 宇宙へのポータルサイト (@sorae_jp)15 decembrie 2025

Detalii de observare cu JWST

Cercetătorii au folosit instrumentul NIRISS, o contribuție canadiană, pentru a capta semnătura heliului în infraroșu.

Observarea continuă a arătat că evadarea atmosferică persistă pentru aproximativ 60% din orbită.

Cozile de heliu se extind la distanțe mai mari de 100 de ori diametrul planetei.

Modelele 3D indică faptul că o coadă conduce mișcarea orbitală, atrasă de gravitația stelară, în timp ce cealaltă urmează în spate, condusă de vântul stelar și de radiații.

Formarea cozilor duble

Coada din față este formată de tracțiunea gravitațională a stelei, trăgând materialul scăpat spre interior.

Coada din spate rezultă din presiunea radiației și vânturile stelare, împingând heliul spre exterior.

Această configurație duală provoacă modelele actuale de evadare atmosferică, care prezic în general o singură coadă cometă.

Structura observată acoperă aproape 60% din orbită, reprezentând cea mai extinsă detecție înregistrată vreodată.

Implicații pentru evoluția planetară

Evadarea atmosferică continuă poate modifica semnificativ dimensiunea și compoziția planetelor gazoase în timp.

În cazuri extreme, giganții gazoși se micșorează la dimensiuni similare cu Netuno sau își pierd întreaga atmosferă, lăsând doar miezuri stâncoase.

WASP-121 b servește drept laborator pentru studierea acestor procese în timp real.

Observațiile viitoare cu JWST vor ajuta la determinarea dacă structurile duble apar pe alte exoplanete similare.

Instrument și echipa de cercetare

NIRISS a permis detectarea precisă a heliului metastabil la distanțe interstelare.

Echipa internațională a inclus astronomi din Instituto Trottier din Pesquisa din Exoplanetas din Universidade din

Rezultatele, publicate în Nature Communications, evidențiază complexitatea atmosferelor din Júpiteres ultra-fierbinte.

Cercetările suplimentare vor explora rolul radiațiilor și al vântului stelar în modelarea atmosferelor planetare îndepărtate.

Modele teoretice și provocări

Simulările pe computer existente explică cozile simple, dar nu reproduc structura dublă observată.

Descoperirea indică necesitatea unor noi modele tridimensionale care să includă interacțiuni gravitaționale și dinamica vântului.

Fenomenul poate contribui la înțelegerea rarităților precum „deșertul fierbinte Netunos”, unde planetele intermediare sunt rare.

Studiile asupra altor sisteme vor testa dacă configurația dublă reprezintă un caz izolat sau un model comun.

Procesul de pierdere atmosferică observat în WASP-121 b are loc în mod persistent și pe scară largă.

Această evadare modelează evoluția exoplanetelor aproape de stelele lor.

Detectarea continuă oferă date valoroase pentru rafinarea teoriilor despre formarea și transformarea planetare.

Progresele în JWST permit observații mai detaliate ale fenomenelor îndepărtate inaccesibile anterior.