Barierele stelare explică Marea Tăcere a universului, arată cercetările SETI

4 min de citit
espaço Foto: espaço - ismail 80/shutterstock.com

Pesquisadores legat de programul SETI (Busca de Inteligência Extraterrestre) a prezentat o nouă perspectivă științifică asupra fenomenului cunoscut sub numele de Grande Silêncio. Termenul descrie lipsa rezultatelor concrete după șase decenii de monitorizare constantă a spațiului pentru semnalele radio emise de civilizații îndepărtate. Estudos indică faptul că activitatea stelelor care adăpostesc exoplanete poate fi principala barieră tehnică în calea comunicării intergalactice pe distanță lungă de astăzi.

O echipă condusă de astronomul Vishal Gajjar a publicat descoperiri detaliate în revista The Astrophysical Journal despre impactul direct al vremii spațiale asupra acestor transmisii. Cercetările arată că vânturile stelare și erupțiile solare provoacă distorsiuni severe ale semnalelor electromagnetice chiar înainte de a trece prin vidul către sistemul nostru solar. Procesul fizic Esse transformă undele radio ascuțite inițial în zgomot împrăștiat, de nerecunoscut pentru echipamentele terestre extrem de sensibile de astăzi.

galaxie, spațiu
galaxie, spațiu – Triff/Shutterstock.com

Interferência plasmă și ceață cosmică

Mediul spațial este compus dintr-o plasmă densă care acționează pentru a dispersa energia undelor electromagnetice trimise în tot universul. Sarcinile Partículas emise de stele acționează ca un fel de ceață pentru frecvențele radio, împiedicând traiectoria liniară a informațiilor.

  • Sinais cu o singură frecvență ajunge să fie răspândit pe mai multe canale în timpul călătoriei în spațiu.
  • Puterea semnalului primit pe Terra este semnificativ mai mică decât transmisia originală.
  • Efectul de difuzie slăbește integritatea structurală a undelor radio intergalactice.
  • Magneții Campos acționează ca prisme neregulate care fragmentează datele primite.

Quando un semnal trece prin acești nori ionizați, suferă o degradare care face ca conținutul intenționat să nu se distingă de zgomotul de fond cosmic. Comunicațiile Para în cadrul sistemului solar, cum ar fi contactarea sondelor de pe Marte, tehnicienii pot monitoriza și corecta distorsiunile în timp real. Porém, la distanțe măsurate în ani lumină, distorsiunea acumulată împiedică tehnologia actuală să identifice semnătura unei inteligențe artificiale.

Stellar Dinâmica afectează comunicațiile globale

Sol emite fluxuri constante de particule încărcate, vânturile solare, care modifică permanent mediul spațial din apropierea planetelor. Durante perioade de activitate solară mai mare, există expulzări de grupuri mari de plasmă și eliberări explozive de raze X care impactează orbita.

Essas Condițiile extreme sunt deja cunoscute pentru a perturba sistemele GPS și comunicațiile cu unde scurte în atmosfera Pământului. Complexitatea crește atunci când oamenii de știință încearcă să capteze semnale care au parcurs trilioane de kilometri în fața unor medii stelare mult mai ostile decât a noastră.

Simulações în sisteme exoplanetare îndepărtate

Cercetătorii au folosit modele computerizate avansate pentru a analiza modul în care alte stele decât Sol ar afecta transmisiile de pe planetele lor respective. Accentul studiului sa bazat pe premisa că o civilizație inteligentă ar încerca să concentreze puterea în anumite canale pentru a facilita detectarea de către alți oameni.

Rezultatele au arătat că, la trecerea prin vântul stelar al stelei originale, părți ale valului se contractă și se extind într-o manieră haotică. Expansiunea forțată Essa dispersează energia, rezultând o recepție slabă la radiotelescoapele situate la Terra sau pe orbită joasă.

Sistemul TRAPPIST-1 ca exemplu practic

Studiul a folosit sistemul TRAPPIST-1 ca exemplu practic al modului în care fizica plasmei împiedică comunicarea directă între sistemele solare. Un semnal trimis de la Terra către una dintre planetele din acel sistem ar fi atât de distorsionat de clima solară încât ar trece neobservat de orice tehnologie. Concluzia întărește faptul că căutarea curentă se poate concentra pe forme de undă care pur și simplu nu supraviețuiesc trecerii prin plasmă.

Datele sugerează că universul nu este tăcut, ci protejat de bariere fizice care necesită noi instrumente de filtrare. Comunitatea științifică discută acum necesitatea urgentă de a recalibra algoritmii de căutare pentru a identifica semnalele dispersate și fragmentate. Tradicionalmente, cercetătorii caută benzi de frecvență înguste, crezând că acestea sunt semnătura evidentă a unei tehnologii artificiale extraterestre.

Tehnologii Adaptações pentru detecții viitoare

Para avansează în identificarea inteligenței externe, studiul propune o serie de ajustări tehnice și colaborări internaționale între agențiile spațiale. Prioritatea este adaptarea senzorilor la realitatea fizică a mediului intergalactic ionizat care înconjoară galaxiile. Cu noile dovezi, experții sugerează că căutările direcționate ar trebui să ia în considerare detectarea formelor de undă deja degradate de mediu, necesitând investiții masive în procesarea datelor pentru a filtra trilioane de combinații de frecvențe modificate.

Luís Henrique Costa é jornalista formado pela FMU, editor-chefe e fundador do Mix Vale, portal de notícias em atividade desde 2013. Responde pela direção editorial do veículo, que cobre Brasil e mundo em economia, benefícios sociais, esportes, tecnologia, ciência e entretenimento. Atua na área há mais de 15 anos e lidera uma equipe de cerca de 15 colaboradores.

Notícias relacionadas