Inelele lui Saturn dispar din vederea Pământului în noiembrie 2025, explică NASA despre alinierea planetară

Nasa a raportat că inelele lui Saturno au devenit invizibile din perspectiva lui Terra duminică, 23 noiembrie 2025. Fenomenul s-a produs din cauza alinierii orbitale dintre planetă și Terra, cunoscută sub denumirea de traversare a planului inelului. Evenimentul Esse, prezis de agenția spațială, nu modifică structura fizică a inelelor, care rămân intacte în jurul gigantului gazos.
Astronomii au observat Saturno pe cerul de sud-est după apus, dar au observat absența inelelor iconice. Înclinarea de 26,7 grade în orbita lui Saturno în raport cu Sol provoacă variații periodice ale vizibilității.
Încrucișarea completă a planurilor nu se va repeta până în 2038, conform calculelor lui Nasa pe baza datelor din misiunea Cassini.
Compoziția inelelor și formarea lor
Inelele lui Saturno constau din șapte structuri principale formate din particule de gheață, roci și praf.
Aceste materiale provin din comete, asteroizi sau fragmente de luni distruse de gravitația planetei. Partículas variază de la boabe de nisip până la blocuri de mărimea unui munte, cu o grosime medie de 10 metri.
Observarea fenomenului în detaliu
Astronomii recomandă telescoape puternice pentru a captura evenimentul, deși vizibilitatea este minimă.
Planeta apare pe cerul de sud-est între apusul soarelui și 3:30 a.m., ora Brasília.
- Vârful invizibilității apare la aproximativ o oră după creșterea lui Saturno în sâmbăta anterioară.
- Inelele reapar treptat în următoarele câteva săptămâni, lărgindu-se pentru observatori.
- Condițiile meteo senine favorizează detectarea în regiunile tropicale din emisfera sudică.
Ciclul orbital și predicțiile lui Nasa
Orbita lui Saturno, care durează aproape 30 de ani pământeni, înclină ecuatorul și inelele în raport cu Sol. Mișcarea Esse creează evenimente de echinocțiu la fiecare 15 ani, când razele soarelui cad direct pe planul inelelor.
În aceste perioade, umbrele aruncate de inele formează benzi înguste pe planetă, comprimând structurile verticale.
Nasa a folosit date de la sonda Cassini, care a orbitat Saturno din 2004 până în 2017, pentru a modela aceste apariții. Agenția estimează că următoarea aliniere completă va avea loc în 2038-2039, permițând noi observații ale lunilor și perturbărilor.

Originea recentă a inelelor
Studiile indică faptul că inelele lui Saturno sunt relativ tinere, se estimează că au o vechime de până la 400 de milioane de ani.
Dovezile de la Cassini dezvăluie că s-au format recent la scară cosmică, posibil dintr-o lună dezintegrată. Micrometeoroides din centura Kuiper impactează continuu particulele, accelerând eroziunea.
Procese de eroziune pe termen lung
Particulele din inele cad în atmosfera lui Saturno prin influență gravitațională și magnetică.
Acest fenomen, numit ploaie circulară, îndepărtează material echivalent cu o piscină de dimensiune olimpică la fiecare 30 de minute.
- Rata pierderii accelerează dizolvarea, dispariția completă fiind prevăzută în 100 până la 300 de milioane de ani.
- Inelul C, cel mai subțire, ar putea dispărea în câteva milioane de ani din cauza densității scăzute.
- Influența lui Júpiter modifică traiectoriile, contribuind la dispersarea resturilor.
Descoperiri în timpul aliniamentelor
Evenimente precum cel din noiembrie facilitează detectarea lunilor ascunse de inele în condiții normale. Entre 1655 și 1980, 13 sateliți au fost identificați în timpul încrucișărilor similare.
Nasa intenționează să folosească James Webb pentru a captura imagini în infraroșu, dezvăluind compozițiile chimice. Telescopul spațial a înregistrat Saturno în 2023, evidențiind perturbări în inele.
Structuri unice în inele
Helicile și razele trecătoare apar ca perturbări liniare, extinzându-se pe mii de kilometri. Formațiunile Essas apar din interacțiunile gravitaționale cu luni precum Prometeu și Pandora.
Divisão Cassini, decalajul dintre inelele A și B, măsoară 4.800 de kilometri lățime și reflectă o densitate scăzută.






