Trecerea rară a unui asteroid care măsoară mai mult de 1 km aproape de Pământ în această sâmbătă oferă o șansă de observare
Un asteroid de dimensiuni considerabile va face o apropiere sigură de Pământ în această sâmbătă (27), un eveniment clasificat ca fiind rar de către experți. Cunoscut ca (152637) 1997 NC1, corpul ceresc, care poate depăși 1 km în diametru, va ajunge la o distanță care îi va permite să fie privit prin telescoape de amatori sau cu binocluri de mare putere, potrivit informațiilor de la Agenția Spațială Europeană (ESA).
Apropierea obiectului spațial, deși notabilă, nu prezintă niciun risc pentru planetă. Agenția Spațială Europeană (ESA) se asigură că asteroidul nu are o traiectorie de coliziune cu Pământul. La ora 8:14 (ora Braziliei), în cel mai apropiat punct, distanța va fi de aproximativ 2,56 milioane de kilometri, o măsură echivalentă cu aproximativ 6,66 ori distanța dintre Pământ și satelitul său natural.
(152637) NC1 1997 se deplasează cu o viteză de aproape 9 kilometri pe secundă. Deși dimensiunile exacte rămân imprecise, proiecțiile sugerează că diametrul său variază între 750 și 1.650 de metri – echivalentul a stivui două până la cinci Turnuri Eiffel, oferind o scară inteligibilă a dimensiunii sale.
Determinarea dimensiunii sale se bazează pe reflectarea luminii solare de pe suprafața sa. Incertitudinea cu privire la luminozitatea sau întunericul asteroidului explică marja de variație a estimărilor dimensiunilor sale.
Descoperirea lui 1997 NC1 a avut loc în 1997, prin programul NEAT (Near-Earth Asteroid Tracking), o inițiativă dedicată identificării și monitorizării obiectelor care se apropie de orbita Pământului.
Acest corp ceresc este clasificat ca un Near-Earth Object (NEO), o categorie care acoperă asteroizii și cometele ale căror traiectorii se apropie considerabil de planeta noastră.
Mai precis, 1997 NC1 aparține tipului Aten, un grup de asteroizi care, de cele mai multe ori, orbitează Soarele pe orbita Pământului și pot traversa ocazional calea planetei noastre.
Datorită dimensiunii și rutei sale orbitale, asteroidul se încadrează și în categoria „potențial periculos”. Cu toate acestea, această terminologie este mai mult un avertisment pentru monitorizarea constantă decât un indiciu al unei amenințări iminente. Este folosit pentru a identifica asteroizi mari cu orbite apropiate de Pământ, fără a implica un curs de coliziune.
Agenția Spațială Europeană (ESA) reafirmă că, în cazul NC1 din 1997, probabilitatea impactului cu Pământul este categoric zero.
Ghid pentru observarea asteroidului 1997 NC1
Observarea asteroidului va fi viabilă atât în perioada de cea mai mare proximitate, cât și după îndepărtarea lui, însă nu va fi observată cu ochiul liber. Pentru cei care doresc să urmărească fenomenul, echipamente precum telescoape mici sau binoclu puternic vor fi esențiale, în locuri cu poluare luminoasă minimă, departe de centrele urbane.
Vizibilitatea va depinde de locația geografică de pe planetă. ESA indică faptul că observatorii din emisfera nordică se vor bucura de condiții mai bune în timpul apropierii. În emisfera sudică, oportunitățile de vizualizare cresc după ce asteroidul începe să se îndepărteze de Pământ.
Cu toate acestea, luminozitatea Lunii poate face dificilă observarea obiectului ceresc.
Leia Também
George Russell și-a asigurat pole position în calificările haotice pentru Marele Premiu al Austriei de Formula 1
Croația x Ghana: unde să urmăriți în direct, ora și formațiile pentru meciul de astăzi de la Cupa Mondială FIFA
Panama x Anglia: unde să urmăriți în direct, ora și formațiile pentru meciul de astăzi de la Cupa Mondială FIFA
„Trecerea unui corp ceresc de aceste dimensiuni aproape de Pământ are loc la fiecare câțiva ani, dar prezența Lunii strălucitoare și apropiate poate împiedica observarea în punctul de cea mai apropiată apropiere”, a declarat Juan Luis Cano, membru al Biroului de Apărare Planetară al ESA, într-un comunicat publicat.
Astrofizicianul Gianluca Masi a detaliat că asteroidul ar trebui să atingă luminozitatea maximă în jurul orei 21:00 sâmbătă (27), ora Brasília, atingând o magnitudine de 10,1.
În termeni astronomici, magnitudinea este o metrică care cuantifică intensitatea luminoasă a corpurilor cerești. Valorile mai mici indică o luminozitate mai mare. Deși obiectele cu magnitudinea 10 nu sunt în general vizibile fără instrumente, ele pot fi detectate cu telescoape bune pentru amatori.
Pentru cei care nu au echipamentul necesar, o opțiune este să își urmărească biletul online. Proiectul Telescopul Virtual intenționează să găzduiască transmisiuni live pe 26 și 27 iunie folosind imagini capturate de telescoapele sale.
Frecvența abordărilor asteroizilor și istoricul impacturilor
Deși poate genera teamă, trecerea asteroizilor în apropierea Pământului este un eveniment comun. Sistemul Solar este plin din abundență cu aceste corpuri stâncoase, rămășițe ale procesului de formare planetară care a avut loc acum aproximativ 4,6 miliarde de ani.
Majoritatea asteroizilor se găsesc în centura principală, o zonă între planetele Marte și Jupiter. Cu toate acestea, unele dintre aceste corpuri cerești deviază și urmează trasee care le apropie de planeta noastră.
Ceea ce dă un interes deosebit modelului NC1 din 1997 este dimensiunea sa remarcabilă. Potrivit ESA, un obiect cu astfel de dimensiuni apare doar o dată la câțiva ani, ceea ce face din trecerea de sâmbătă o oportunitate unică pentru cercetători și pasionații de astronomie de a observa un asteroid mare.
Evenimentele de impact pe scară largă sunt însă mult mai rare. Cel mai cunoscut a avut loc în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, când un asteroid s-a ciocnit de regiunea care astăzi corespunde Golfului Mexic, contribuind la dispariția dinozaurilor non-aviari.
Un alt incident notabil este Evenimentul Tunguska, înregistrat în 1908. Cu acea ocazie, un obiect spațial a explodat peste o zonă îndepărtată a Siberiei, Rusia, devastând milioane de copaci pe o suprafață de aproximativ 2.000 de kilometri pătrați.
Din acest motiv, agențiile spațiale mențin monitorizarea continuă a asteroizilor din apropierea Pământului. Obiectivul principal este identificarea riscurilor potențiale cu mult timp înainte, asigurând securitatea planetară.
